Gradistea AZI - ziarul comunei Gradistea, judetul Calarasi

Hai că se poate!

M-am mutat în Vaidomir (Doamne ce nume frumos de cneaz polonez...) de vreo 10 ani, timp în care am putut observa, fără patima localnicului cu rude în toate satele învecinate, transformările din localitate (acum, şi a mea) în bine, în rău... Dacă încep cu cele rele, menţionez o încrâncenare a oamenilor, parcă nu mai sunt aşa veseli, nu mai au timp nici pentru ei, iar cei care au timp, înseamnă că nu muncesc pentru a avea bani de ţigări şi basamac, fură. Credeam că este vorba de incompetenţa poliţiştilor noştri că nu stopează aceste furturi dar de fapt este al organelor juridice care, după ce le-a făcut poliţia dosare, ei nu le fac nimic sub diferite pretexte. Dar nu asta este cel mai important, nu suntem o comună de hoţi, tocmai de aceea, în acest articol nu vreau să scriu despre ce nu s-a făcut (şi sunt destule) ci la ce s-a făcut în ultimii 10 ani de cînd sunt eu aici, ca locuitor al comunei Grădiştea. Ca fost profesor trebuie să apreciez realizările extraordinare din şcoli, în special cabinetele de informatică şi atelierul şcoală de la Grădiştea făcute cu trudă şi cu suflet încât sunt la cele mai moderne cerinţe ale învăţământului aplicativ. Felicitări deosebite profesorului Vlad şi colectivului pe care îl conduce.

Ce să mai vorbim despre Ansamblul Folcloric din Grădiştea înfiinţat încă de pe vremea lui nea Florică (bravo lui) şi ridicat de Aurel Mailat la nivel profesionist şi care a încântat privirile spectatorilor din Bruxelles, Franţa, Italia, Turcia şi multe alte locuri unde acum, când se pronunţă numele Grădiştea, spun toţi....aaa formaţia aceea din România.

Nu se poate trece cu vederea nici reparaţiile făcute la bisericile din cele patru sate care au o ,,faţă nouă" şi bucură ochiul şi sufletul.

Dar după părerea mea, cea mai mare realizare în comună o reprezintă începuturile dezvoltării agriculturii. Investiţiile deosebite realizate de ing. Baciu Alexandru în baltă, de ing. Barbu Petre la exploatarea şi valorificarea peştelui din Gălăţui, eforturile deosebite făcute de Marian Giurcan şi colegii săi la dotarea cu utilaje de ultimă generaţie la ,,AGRO AGRAS" din Rasa, proiectele câştigate de Doru Achim pentru dotare la ,,DORAGRA", de Gheorghe Şerban, ing. Ştefan Laurenţiu şi Mailat Aurel/Paul Mailat la firmele lor din Grădiştea şi să mă ierte cei care nu au fost numiţi, au făcut ca în comparaţie cu acum 10 ani, lucrările câmpului să aibă altă productivitate şi eficienţă.

Toate s-au făcut cu multă trudă, zbatere, inteligenţă, pricepere în a alege tipul de proiect pentru a putea fi eligibil, cu riscuri şi nopţi nedormite (nu uit că Marian Giurcan îşi pusese casa gaj pentru proiectul de la AGRO AGRAS), dar s-a putut. Să nu îi întrebăm pe aceşti oameni câte concedii mai lungi şi-au făcut, dar fără sacrificii, probabil, nu se poate.

Iată că acum, un alt obiectiv se realizează şi anume: Casa Dunării, implementat de Fundaţia pentru Democraţie Cultură şi Libertate, filiala Călăraşi împreună cu Asociaţia Municipalităţilor Riverane Dunării - Belene - Bulgaria prin Programul de Dezvoltare Transfrontalieră România-Bulgaria 2007-2013.

Inaugurarea acestui obiectiv, deschis în satul Rasa se va face în perioada 25-26 septembrie 2011. Desigur că despre acesta se va scrie şi se va vorbi mult, deoarece va fi un adevărat centru de informare şi tehnologizare în tot ce reprezintă activităţi comune Româno-Bulgare în domeniul cultural, tehnic şi economic.

Nu vreau să mai scriu despre mărirea reţelei de apă, iluminat mai modern, că atunci trebuie să scriu şi despre drumurile nereparate, etc şi scopul acestui articol nu este de a face un raport de activitate şi este conceput pentru a arăta că dacă în ultimii ani s-au realizat lucruri pe care le vedeam doar la televizor filmate prin Germania sau Austria (utilaje moderne în agricultură) acum, le avem aici, în Grădiştea şi ni se par normale. Atunci este normal ca şi eu, locuitor al Grădiştei, să privesc cu speranţă viitorul pentru că s-a demonstrat că SE POATE.

Alexandru STÄUBLE