Gradistea AZI - ziarul comunei Gradistea, judetul Calarasi
Nevoia de Dumnezeu
Nevoia de Dumnezeu
Nevoia de Dumnezeu ar trebui să fie o normalitate pentru orice om; o normalitate în viața de zi ci zi. Omul normal, echilibrat, simte nevoia de Dumnezeu, însetează după comunicarea și simțirea prezenței lui Dumnezeu.
Fără Dumnezeu omul trăiește o extremă păguboasă a vieții sale, deoarece nu-și dezvoltă decât necesitățile trupești, mai precis își satisface nevoile instinctuale, trupești. Relația cu Dumnezeu este dată de căutarea și simțirea prezenței lui Dumnezeu. Mai întâi în partea rațională, prin deducțiile logice ale minții, adică, ca o cunoaștere teoretică, apoi prin trăirea simțită înlăuntrul sufletului, a prezenței lui Dumnezeu.
Cel care simte nevoia de Dumnezeu, însetează după El, începe să dobândească amănunte despre Dumnezeu. Nevoia de Dumnezeu este sădită în sufletul omului ca o mișcare firească către Cel care ne-a creat. Noi, oameni, folosim darul lui Dumnezeu, adică viața, folosim ceea ce Dumnezeu a creat, adică întregul univers in care ne mișcăm. Folosim, spre exemplu trupul nostru, aerul, pământul, soarele, apa, roadele câmpului. Tot ceea ce privim si atingem este creația lui Dumnezeu, darul Lui pentru noi.
Prin această privire la natura care ne înconjoară vedem existența unei Persoane care ne înconjoară cu atenția Sa, ne sare in ajutor ne cheamă la dialog, la o comunicare intr-un cadru special, Biserica. Biserica este spațiul in care faci experiența prezenței lui Dumnezeu in mod palpabil, fizic, vizibil.
Cum pot Să-l vad pe Dumnezeu? Poate fi văzut El? Este posibilă aceasta minune?
Iată câteva întrebări care ar trebui să frământe mintea omului.
Dumnezeu de 2000 de ani are trup uman, adică S-a întrupat din Maica Fecioară Maria pentru a se arăta și a rămâne vizibil, palpabil chiar gustabil sub chipul smerit si delicat al sfintei Împărtășanii. Noi creștinii de astăzi avem această greșeală, ignorăm prezența văzută a lui Dumnezeu sub chipul Împărtășaniei. Când spui Împărtășanie mărturisești credința in prezența văzută a lui Dumnezeu.
Ce mă desparte de Dumnezeu? Ignoranța si indiferența, îndoiala si necredința, părerile preconcepute de factură ateistă provenite din perioada comunistă. Un sfânt Părinte spunea că pe om îl desparte de Dumnezeu doar propriile păcate.
Biserica este locul special al întâlnirii văzute cu Dumnezeu. Omenirea L-a văzut pe Dumnezeu acum 2000 de ani doar in Israel, Țara Sfântă. Dar, deși Dumnezeu S-a făcut Om, a stat intre oameni, totuși, in mod tragic, poporul in mijlocul căruia s-a născut Dumnezeu -Omul, nu L-a cunoscut, nu L-a privit ca Dumnezeu, ci L-a răstignit .
Evreii L-au văzut pe Dumnezeu umblând prin cetățile si satele lor, obosit, flămând, însângerat și torturat pe drumul Golgotei, scuipat si batjocorit la locul răstignirii.
La creștini Dumnezeu se dăruiește ca hrană, sub chipul Sfintei Împărtășanii, unindu-se cu noi, cu trupul si sufletul nostru, ca Dumnezeu si Om adevărat.
Acesta este scopul Bisericii, sa-l aducă pe om în locul acesta special, într-un timp si cadru special, la Sfânta Liturghie.
Preot paroh
Doru OPRESCU
Parohia Rasa
